Cele mai importante rezervoare de ape freatice din lume, care constituie surse de apă proaspătă pentru sute de milioane de oameni, se degradează într-un ritm alarmant, conform noilor date NASA transmise prin satelit şi publicate în revista Water Resources Research.
Douăzeci şi una din cele 37 de mari pânze de apă freatică de pe planetă – aflate în locuri care se întind de la India şi China, până în SUA şi Franţa – au suferit pierderi de apă în decurs de un deceniu, după cum au anunţat marţi specialiştii.
Datele de la NASA constituie prima estimare detaliată care demonstrează că pânzele freatice majore nu mai reuşesc să ţină pasul cu solicitările din partea agriculturii, populaţiei tot mai numeroase şi industriilor precum mineritul. Apele subterane furnizează 35% din apa folosită de oameni în lumea întreagă. Cererea este chiar mai mare în perioadele de secetă. California, care este afectată în prezent de lipsa ploilor, îşi asigură 60% din apa utilizată din acvifere, în condiţiile secării râurilor şi rezervoarelor de la suprafaţă, această cotă fiind mult mai mare decât cea uzuală, de 40%. Potrivit unor estimări, în acest stat american apa ar urma să fie asigurată practic în întregime din pânzele freatice, până la sfârşitul anului curent.
Pentru umplerea pânzelor de apă freatică poate fi nevoie de mii de ani şi acestea se pot reface doar lent, cu apa provenită din topirea zăpezilor şi din ploi.
Pânza freatică supusă celor mai intense presiuni din lume – despre care se spune că suferă de o degradare rapidă, existând indicii minime sau chiar deloc de regenerare – a fost Acviferul Arab, sursă de apă folosită de peste 60 de milioane de oameni. Acestuia îi urmează Bazinul Indus din India şi Pakistan, apoi Bazinul Murzuk-Djado din Libia şi Niger.
Un studiu realizat în 2012 de cercetători niponi atribuia o proporţie de până la 40% din creşterea observată a nivelului mărilor, din ultimele decenii, apelor subterane pompate la suprafaţă, folosite de oameni şi care ajung în final în ocean. Specialiştii spun că problemele legate de apele subterane sunt exacerbate de încălzirea globală, care a provocat uscăciunea regiunilor mai apropiate de Ecuator şi intensificarea precipitaţiilor la latitudinile mai mari. A fost declanşat un ciclu care se regenerează de la sine. Oamenii care trăiesc în zonele aflate la latitudini medii nu doar că pompează mai multă apă din pânzele freatice pentru a face faţă uscăciunii sporite, dar această apă – când este extrasă din sol – se evaporă la rândul ei şi este recirculată în zone aflate mult mai la nord şi sud.
THE WASHINGTON POST- 17 iunie
