Astăzi se împlinesc 65 de ani de la înfiinţarea Uniunii Compozitorilor din România, organizaţie succesoare a Societăţii Compozitorilor Români, care fusese condusă începând din 1920 de marele George Enescu şi care existase sub această titulatură până în 1948.
Între cei care au semnat actul de naştere al organizaţiei se număraseră: Alfred Alessandrescu, Constantin Brăiloiu, Mihail Jora, Constantin Nottara, Theodor Rogalski.
Noua conducere comunistă
În 1949, Partidul Muncitoresc Român a votat un nou statut şi a fost ales un nou comitet, care l-a desemnat preşedinte pe Matei Socor. În nou-înfiinţata uniune, anumite personalităţi care contribuiseră chiar la fondarea societăţii – aflate fie în ţară, fie în exil – au fost omise, fiind privite ca exponenţi ai spiritului burghez, retrograd.
Revista Muzica
Societatea Compozitorilor Români fondase revista Muzica, în care se publicau studii, interviuri, recenzii, portrete de compozitori, ştiri. După o pauză în apariţie de 25 de ani, din cauza războiului, ea a revenit pe piaţă în 1950. Din 1990 are o serie nouă, cu un alt format şi un alt profil, majoritar ştiinţific. Partea de informaţie, comentariu, recenzii, interviuri a fost preluată de actuala revistă Actualitatea muzicală.
Festivalul Enescu şi moştenirea Cantacuzino
După moartea lui George Enescu la Paris, la 5 mai 1955 , a fost emisă imediat o hotărâre a Consiliului de Miniştri, prin care se instituia Festivalul şi Concursul Internaţional „George Enescu”. În acelaşi timp, conform actului de donaţiei al soţiei lui, Maria Cantacuzino, s-a hotărât înfiinţarea muzeului „George Enescu” în incinta Palatului Cantacuzino de pe Calea Victoriei, iar sediul uniunii a fost mutat în acelaşi imobil.
Prima ediţie a Festivalului Enescu, cu secţiuni de vioară, pian şi canto a avut loc în 1958, evenimentul cultural fiind dublat de inaugurarea muzeului George Enescu în aripa stângă a Palatului Cantacuzino.
Magazinul Muzica
Uniunea a înfiinţat în 1952 Magazinul Muzica de pe Calea Victoriei, în scopul distribuirii şi promovării cărţilor, partiturilor, revistelor, discurilor, instrumentelor muzicale, aparaturii audio-video. În 1963, după renovări şi extinderi, avea o suprafaţă totală de 1.500 mp, inclusiv o sală de concerte.
De la Enescu, la “Cântarea României”
În 1969, la două decenii de la înfiinţarea Uniunii, instituţia avea filiale la Cluj, Timişoara, Iaşi şi cenacluri la Braşov, Târgu Mureş şi Craiova. Existau inspectorate teritoriale pentru perceperea drepturilor de autor în toată ţara.
Însă ideologiile şi activităţile în care avea să fie forţată să se implice s-au schimbat. În 1976 s-a ţinut prima ediţie a festivalului „Cântarea României”, iar uniunea a fost obligată să se implice în organizare. Nicolae Ceauşescu ceruse în 1971, prin aşa-numitele „teze din iulie”, „îmbunătăţirea activităţii politice şi ideologice de educare marxist-leninistă” după modelul chinez şi nord-coreean.
Uniunea după decembrie 1989
La 25 decembrie 1989, 31 de compozitori au redactat un nou statut. Tot atunci s-a decis şi schimbarea titulaturii în Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România.
Primul preşedinte de după 1990 a fost Pascal Bentoiu (1990-1992), urmat de Adrian Iorgulescu (1992-94, 1994-1998, 1998-2002, 2002-2005) şi de Octavian Lazăr Cosma (2005-2006, 2006-2010). Din aprilie 2010, preşedinte a redevenit Adrian Iorgulescu.
Uniunea numără astăzi circa 400 de membri care constituie elita componisticii şi muzicologiei naţionale. Intrarea în Uniune se face pe criterii de înaltă performanţă, legate de pregătirea de specialitate şi de anvergura activităţii personale, la recomandarea biroului secţiei din care doreşte să facă parte solicitantul.
Uniunea funcţionează pe baza unei structuri care cuprinde 4 secţii şi 2 subsecţii.
Secţii: muzică simfonică, camerală, de operă şi balet; muzică corală; muzică uşoară şi jazz; muzicologie şi critică muzicală
Subsecţii: fanfară, didactică
UCMR-ADA (Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor) este singurul organism din România acreditat să gestioneze drepturile de autor în domeniul muzical, funcţionând după modelul societăţilor de gestiune colectivă din celelalte ţări europene.
Bianca Ioniţă
