„În lumea muzicii eu sunt cinci într-unul: compozitor, dirijor, violonist, pianist şi profesor. Cel mai mult preţuiesc darul de a compune muzică şi niciun muritor nu poate poseda o fericire mai mare.” (George Enescu)
Institutul Cultural Român de la Viena marchează aniversarea a 134 de ani de la naşterea lui George Enescu (19 august 1881 – 4 mai 1955), organizând miercuri, 19 august, la ora 19.00, proiecţia filmului documentar Enescu – la răspântie de vremi şi duminică, 23 august, începând cu ora 10.30, turul ghidat Enescu şi Viena.
„Viena a îmbogăţit rădăcinile muzicale ale tânărului George Enescu şi a avut împlinirea de a-i savura opera magna Oedip la Opera din Stat din Viena în anul 1997, la 116 ani de la naştere.” (Ioan Holender)
Coproducţie a Editurii Video (România) şi Label Image Production – SACEM (Franţa), documentarul Enescu – la răspântie de vremi este realizat de Nicolae Mărgineanu (regizor) şi Ada Brumaru (scenarist şi narator). Filmul prezintă viaţa şi opera lui George Enescu de la perioada studiilor din Viena (1888 – 1894) până la exilul său la Paris, odată cu instaurarea dictaturii comuniste în România. Producţia a obţinut premiul Fundaţiei Jora (1996) şi premiul UCIN pentru regie şi montaj (1996) şi a fost realizat cu sprijinul Muzeului Naţional „George Enescu“ din Bucureşti şi Societăţii Internaţionale „George Enescu“. Proiecţia din 19 august are loc la sediul ICR Viena (Argentinierstrasse 39, 1040 Viena). Intrarea este liberă.
Anul acesta se împlinesc totodată 60 de ani de la moartea lui George Enescu. Întregul an, ICR Viena organizează seria de concerte şi manifestări culturale Enescu şi Viena, o iniţiativă care pune accent şi pe anii în care Enescu a studiat la Viena.
Turul ghidat prezintă locuri din capitala Austriei legate de biografia compozitorului român George Enescu, care a locuit şi studiat în Viena în perioada 1888-1894. Turul începe la primul popas al tânărului George Enescu în Viena: pensiunea doamnei Emmy Ursichtz (Frankenberggasse 6), unde a sosit în toamna anului 1888 împreună cu părinţii Costache şi Maria Enescu. Următorul obiectiv vizitat este clădirea din Nibelungengasse 10, adresa apartamentului profesorului de vioară Joseph Hellmesberger Junior şi reşedinţa lui George Enescu pe durata şederii sale în Viena. Ultimul popas este Wiener Musikverein (Musikvereinsplatz 1), locul în care George Enescu a studiat între anii 1888-1894 şi unde a primit, în data de 15 iulie 1893, Gesellschafts-Medalia Musikverein. Ghidul, doamna Lucica Sarca, va reda întâmplări din anii petrecuţi de Enescu la Viena. Participarea la tur este liberă, în baza înscrierii la adresa uawg@rkiwien.at.
Ada Brumaru (1930-2008) a urmat studii muzicale la Conservatorul din Bucureşti (1949-1955). A fost redactor muzical (1950-1954), şef de redacţie (1954-1972) şi realizator (1972-1986) la Radioteleviziunea Română, perioadă în care a susţinut concerte, conferinţe, comunicări ştiinţifice în ţară şi în străinătate. Ada Brumaru a realizat emisiuni de educaţie muzicală, scenarii radiofonice şi de televiziune, scenarii pentru spectacole de sunet şi lumină (J. Haydn, R. Wagner, J.S. Bach şi G. Fr. Handel), precum şi emisiuni dedicate culturii muzicale româneşti la Radio-France Musique din Paris, în colaborare cu Michel Godard. A întreprins călătorii de studii şi documentare în Franţa, Rusia, Germania şi Polonia şi a scris articole, studii, recenzii, cronici muzicale preluate de publicaţii precum Muzica, Studii şi cercetări de istoria artei, Studii de muzicologie, Revue Roumaine, La Roumanie d’aujourd’hui, Narodnaia Rumânia, Flacăra, Scânteia, România liberă, Neuer Weg, şi Buletinul UNESCO. Ada Brumaru a fost distinsă cu Premiul Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din România (1972).
Nicolae Mărgineanu (n. 1938) este operator scenarist, producător, regizor. A absolvit cursurile Institutului de Arta Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în anul 1969. A lucrat timp de 10 ani ca operator de imagine la filme precum Alerta (1967), Explozia (1972), Fraţii Jderi (1974), Muntele ascuns (1974) şi Profetul, aurul şi ardelenii (1978), la care a fost şi regizor secund. A debutat ca regizor în anul 1978 cu filmul Mai presus de orice, urmat de Un om în loden (1979), Ștefan Luchian (1981), Întoarcerea din iad (1983), Pădureanca (1986), Flăcări pe comori (1987). Dintre filmele realizate după 1989 amintim Undeva în Est (1991), Arhitectura şi puterea (documentar, 1993), Binecuvântată fii, închisoare (2002), Schimb valutar (2008) şi cel mai recent film al său, Demascarea (documentar, 2011).
„George Enescu a studiat în Viena între anii 1888-1894 cu Ernst Ludwig (pian), Robert Fuchs (compoziţie) şi Joseph Hellmesberger jun. (vioară) care s-a ocupat în mod deosebit de el, găzduindu-l în apartamentul său din Niebelungenstrasse şi plasându-l adesea în mijlocul orchestrei filarmonice a conservatorului în timpul repetiţiilor pentru ca acesta să poată explora şi asimila universul sonor al ansamblului din jurul său. George Enescu se afirmă la început ca violonist pe scena muzicală internaţională, debutând în anul 1892 în sala Bösendorfer din Viena, alături de profesorul său Joseph Hellmesberger jun. şi însoţit de criticile entuziaste ale presei vieneze. Definitorie pentru George Enescu a fost şi întâlnirea cu Johannes Brahms: în 1894 Enescu a avut onoarea de a face parte din ansamblul filarmonic ce interpreta „Sinfonia nr. 1“ a compozitorului german. Tot la Viena a descoperit şi muzica lui Richard Wagner, de a cărei forţă de fascinare nu s-a mai putut desprinde niciodată. La vârsta de 12 ani Enescu îşi încheie studiile în Austria şi se desparte de Conservatorul din Viena purtând în tolbă prestigioasa medalie de argint a Socităţii Prietenilor Muzicii“ („Românii de pe Ringstrasse: trasee de ieri prin Viena de azi“, Gabriel Kohn, Peter Schubert, Editura Institutului Cultural Român, Bucureşti, 2015).
