Sâmbătă, 7 noiembrie, actriţa Dorina Lazăr, director al Teatrului Odeon din capitală, împlineşte 75 de ani. Artistă de o incredibilă vitalitate, cu o largă expresivitate şi un umor debordant, Dorina Lazăr a încântat şi încântă iubitorii de teatru şi film cu prezenţe memorabile în peste 60 de roluri în teatru şi aproape 30 în filme, smulgând ropote de aplauze din partea publicului.
Dorina Lazăr s-a născut la 7 noiembrie 1940. A moştenit talentul artistic de la mama sa, actriţă, la rândul ei, la Teatrul Bulandra din Bucureşti.
În anul 1961 a absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, Facultatea de Teatru, secţia Actorie, la clasa unei mari personalităţi a teatrului şi filmului românesc, profesorul Ion Finteşteanu, avându-i ca asistenţi pe Sanda Manu şi Dem Rădulescu.
A debutat în acelaşi an la Teatrul Regional Bucureşti, unde a început cu roluri de figuraţie, pentru ca mai apoi să interpreteze personaje precum Erinie în „Muştele”, de Jean Paul Sartre, regia Călin Florian, Despina în „Hora domniţelor” de Radu Stanca, regia Sorana Coroamă Stanca, Varvara în „Morişca”, regia Călin Florian, Cula în „Se caută un mincinos” de Psatas, regia Horia Gârbea, Roiniţa în „Mioriţa” de Valeriu Anania, regia Marietta Sadova, Aspasia în „Războiul” de Carlo Goldoni, regia Horea Popescu, Dorotka în „Dracul uitat” de Jan Drda, regia Dinu Cernescu, Nunuţa în „Iubesc pe-al şaptelea” de C. Sovan, regia Ion Simionescu, Mașa în „Trenul blindat”, de Vsevolod Visnevski, regia Vlad Mugur, Freulein în „Mateiaş Gâscarul” de Alexandru Andrițoiu, regia Vlad Mugur, Coana Tarsiţa în „Iaşii-n carnaval”, de Vasile Alecsandri, regia Dinu Cernescu, sau Leda în „Amphytrion 38” de Pastor, regia Dinu Cernescu.
Dorina Lazăr a parcurs, în această perioadă, şi momente în care rolurile erau din ce în ce mai puţine, iar actriţa a avut gândul de a se reorienta spre meseria de stewardesă, scop pentru care a învăţat limbile engleză şi italiană, care alături de rusa şi franceza învăţate în liceu ar fi asigurat un mare grad de calificare pentru o astfel de meserie.
În anul 1969 debutează ca actriţă pe scena Teatrului Giuleşti, actualul Teatru Odeon, unde a jucat de-a lungul anilor în peste 50 de roluri precum Marcelline în „Nunta lui Figaro”, de Beaumarchais, regia Dinu Cernescu, Petra în „Tango la Nisa”, de Mircea Radu Iacoban, regia Geta Vlad, Puica în „Sâmbătă la veritas”, de Mircea Radu Iacoban, regia Geta Vlad, Moscardina-Carmine în „Liola” de Luigi Pirandello, regia V. Al. Toscani, Soţia autorului în „Răzbunarea sufleorului”, de V.I. Popa, regia C. Gheorghiu, Sora lui Vodă în „Meşterul Manole” de Lucian Blaga, regia Dinu Cernescu, Margo în „Freddy”, de Robert Thomas, regia Geta Vlad, Orsetta în „Gâlcevile din Chioggia”, de Carlo Goldoni, regia Dinu Cernescu, Ioana în „Aceşti îngeri trişti”, de D.R. Popescu, regia Dragoș Galgoțiu. De asemenea, Dorina Lazăr a mai fost prezentă, pe scena de la Odeon, în ipostazele Valentina în „Stele în lumina dimineţii”, de Alexandr Galin, regia Gelu Colceag, Vecina în „Domnişoara Nastasia”, de G. M. Zamfirescu, regia Horea Popescu, Germaine Lauzon în „Cumetrele”, de Michel Tremblay, regia Petre Bokor, Carmen Sylva în „Şi totuşi Eminescu”, de Ion Nicolescu, regia Tudor Mărăscu, Arcadina în „Pescăruşul” de A.P. Cehov, regia Gelu Colceag, Ea în „Discuţie fără martori”, de A. Ghelman, regia Dragoș Galgoțiu, Cucuveaua chioară în „Medalionul de argint”, după romanul „Misterele Parisului”, de Eugene Sue, regia Dinu Cernescu, Masa Ghentova în „Jocuri crude”, de A. Arbuzov, regia Dinu Cernescu, sau Sânziana Hangan în „Arta conversaţiei”, după romanul omonim de Ileana Vulpescu, regia Eugen Todoran.
În ultimii ani de activitate, Dorina Lazăr a întruchipat personajele Ecaterina cea Mare în „Casanova” după „Memoriile lui J. Casanova” de Seingalt, scrise de el însuşi, regia Dragoș Galgoțiu, Chiriachița în „Titanic Vals”, de Tudor Muşatescu, regia Alexandru Dabija, Dogsborough în „Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită”, de Bertolt Brecht, regia Dragoș Galgoțiu, Gutuie în „Pyramus & Thisbe 4 You”, după William Shakespeare, regia Alexandru Dabija, Rose în „Camera de hotel” – o trilogie de Barry Gifford, regia Alexandru Dabija, Doamna în „Ionesco – cinci piese scurte”, de Eugene Ionesco, regia Alexandru Dabija, Zsuzsa în „joi.megaJoy”, de Katalin Thuroczy, regia Radu Afrim, Strop de miere în „Aventurile lui Habarnam”, după Nikolai Nosov, regia Alexandru Dabija, Grete în „Şefele”, de Werner Schwab, regia Sorin Militaru, Eftimia în „Conu Leonida faţă cu reacţiunea”, de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu, Aneta Duduleanu în „Gaiţele” de Alexandru Kiriţescu, regia Alexandru Dabija, D-na Molly în „Fraţii” de Sebastian Barry, regia Alexandru Dabija, Ziţa în „O noapte furtunoasă”, de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuțiu sau Actrița de caracter în „Astă seară se joacă fără piesă”, de Luigi Pirandello, regia Alexa Visarion.
În anul 1970 a debutat în teatrul TV în „Răpirea preafrumoaselor sabine”, regia Adrian Georgescu şi Dan Damian, în care a jucat alături de Gina Patrichi, prezenţa sa pe micul ecran fiind continuată în anul 1974 cu rolul din piesa „Plicul”, în care a jucat alături de Cornel Vulpe şi Octavian Cotescu şi cu seria „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu, Mircea Mureșan (1979–1982).
În anul 1974, Dorina Lazăr a debutat în film, cu rolul Cârciumăresei din pelicula „Păcală”, regia Geo Saizescu, cu Sebastian Papaiani în rolul principal. Au urmat roluri memorabile realizate pentru marele ecran, între care menţionăm „Mastodontul” (1975) – rolul Floarea, „Drumuri în cumpănă” (1979) – Primăriţa Saveta, prezenţe în „Saltimbancii”, „Semnul Şarpelui” şi „Ştefan Luchian” – toate în anul 1981, „Stop cadru la masă” (1982)– rolul Clara Halunga, alte prezenţe în „Dragostea şi revoluţia” (1983), „Fram” (1983), „O lebădă iarna” (1983) şi „Ochi de urs” (1983), „Lansarea” (1984), „Năpasta” (1985), Nişte băieţi grozavi (1987) – rolul Teofila, „Liceenii” (1987) – mama lui Şerban, „Divorţ… din dragoste” (1991) – avocata Nicoleta, Balanţa (1992). De asemenea, pe Dorina Lazăr am admirat-o în filme precum „Titanic vals” (1994) – în rolul Dacia, a doua soţie a lui Spirache, „Neînvinsă-i dragostea” (1993) – Elizabeta Lazăr, „Oraşul în miniatură” (1998) – Ramona, „Valsul lebedelor” (2002), „Binecuvântată fii, închisoare” (2002) – Directoare de închisoare, „Amen” (2002) – Soţia primului ofiţer SS, regia Costa Gavras, „Modigliani” (2004), sau „Funeralii fericite” (2013) – rolul Tanti Nela.
În 2015, Dorina Lazăr poate fi văzută în filmul „Bucureşti NonStop” – rolul bătrânei, iar pentru anul 2016 ne-a rezervat privilegiul de a o putea admira în rolul bunicii în filmul „Proiecte de trecut”.
Actriţa a colaborat de-a lungul timpului şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, fiind de menţionat aici câteva din rolurile sale – în „Bătrânul gelos”, de Miguel de Cervantes Saavedra, alături de Mihai Fotino şi Virginia Mirea, „Liola”, de Luigi Pirandello, alături de Ion Marinescu, Janin Stavarache, Matei Alexandru şi Ruxandra Sireteanu, sau „Peţitoare şi cumetre”, Cinci personaje în interpretarea actriţei Dorina Lazăr. De asemenea, Radio România Cultural şi Teatrul Naţional Radiofonic au lansat, la 21 noiembrie 2011, la Clubul Ramada Majestic, audiţia cu public a premierei spectacolului „Mari Actori De Comedie – Dorina Lazăr”, care cuprindea momente comice selectate din Fonoteca de Aur a Teatrului Naţional Radiofonic şi a „Orei Vesele”.
În anul 1990 a fost membru în juriul Festivalului de Film de la Costinești, din acelaşi an înfiinţând compania de teatru “Compania Artistică București”, iar în anul 1995 a fost președintele juriului Festivalului Tinerilor Actori de la Costinești.
În anul 1996 devine director artistic al Teatrului Odeon, în mandatul în care director al instituţiei a fost regizorul Alexandru Dabija, iar din anul 2003 este director al teatrului.
Dorina Lazăr aeste o artistă multipremiată în ţară şi peste hotare, printre distincţii fiind de menţionat trofeul „Leul de bronz” la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta” (1979), Cea mai bună actriță de film, acordat de Asociația Cineaștilor din România, pentru rolul Angela din „Angela merge mai departe” (1982), Cea mai bună actriță, acordat de Asociația Oamenilor de Teatru și Muzicienilor din România, pentru rolul Maria din „Nu ne naştem toţi la aceeaşi vârstă” (1984), sau Cea mai bună actriță de film la Festivalul de Film “Henri Langlois” de la Tours (Franța) pentru rolul Ea din „Frumos e în septembrie la Veneţia” (1986).
În anul 2000 Preşedinţia României a decorat-o cu Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de cavaler, urmând alte şi alte premii care au răsplătit talentul artistic inegalabil al Dorinei Lazăr: Premiul pentru cea mai bună actriță, acordat de Ministerul Culturii și Cultelor pentru rolul Grete din „Șefele”, de W.Schwab (2003), Premiul UNITER pentru întreaga activitate ca actriță (2008), Premiul pentru întreaga activitate la Premiile Municipiului București pentru Artă și Cultură, Secțiunea Artele Spectacolului (2009), Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul Internațional de Film TIF, Cluj (2010), Premiul pentru Management Cultural în cadrul Galelor Iașului Universitar (2010), Titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Hunedoara (2010), Distincţia pentru 45 de ani de film şi televiziune, acordată de Televiziunea Română, Premiul Publicului, Actriţa anului la Gala Celebrităţilor (2011), Premiul de excelenţă Gina Patrichi pentru valoarea creaţiei teatrale şi cinematografice, acordat de Asociaţia Culturală Diallog (2011), Premiul Elena Deleanu pentru continuitatea valorilor teatrului românesc în programul managerial al Teatrului Odeon, acordat de Asociaţia Culturală Diallog (2011) şi Titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor decernat de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa (2012).
În mandatul de director al Dorinei Lazăr în fruntea Teatrului Odeon, instituţia a demarat mai multe proiecte interesante.
În luna mai 2006, Teatrul Odeon a inițiat programul ARTE (American – Roumanian Theatre Exchange) în parteneriat cu Lark Play Development Center din New York. ARTE constă într-un schimb teatral între dramaturgii din România și Statele Unite, oferind posibilitatea acestora de a-și îmbunătăți calitatea pieselor și a traducerilor prin participarea la sesiuni comune de lucru, ateliere, întâlniri și rezidențe desfășurate la Teatrul Odeon și Teatrul Lark.
Tot în anul 2006 a fost lansat un nou program internațional, ODEON.ART, dedicat culturii și artei unei țări din spațiul european, care a debutat în același an cu Săptămâna Teatrului Maghiar și a continuat cu Săptămâna Teatrului Ceh, iar în 2008, Săptămâna Culturii Olandeze și Zilele Teatrului Polonez. În anul 2009 s-au desfășurat Zilele Culturii Israeliene.
De asemenea, la 23 septembrie 2010 s-a redeschis după 62 de ani, Sala Studio de la subsolul teatrului, cu premiera „Blifat”, de Gabriel Pintilei. Odeon Studio este o sală flexibilă și multifuncțională, podeaua formată din platforme modulare permițând organizarea spațiului de joc și amplasarea publicului în diverse variante.
În fine, în acest an Dorina Lazăr joacă şi rolul Ecaterina cea Mare în cea mai nouă premieră (14 februarie 2015) a Teatrului Odeon, „Casanova”, după Memoriile lui J. Casanova de Seingalt, scrise de el însuşi, regia Dragoș Galgoțiu.
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=XPu8TLzTX3I[/youtube]
