Cel mai celebru editorial scris vreodată în limba engleză, dacă ar fi să ne luăm după recordul absolut pe care-l deţine privind numărul de republicări şi de traduceri de care s-a bucurat de-a lungul timpului, a apărut pe 21 septembrie 1897 în paginile ziarului The New York Sun. Nu trata probleme politice sau de importanţă naţională, ci pur şi simplu era dedicat unei fetiţe de opt ani, îngrijorate de ceea ce îi spuseseră colegii.
În septembrie 1897, Virginia O’Hanlon a aflat de la colegii de clasă că Moş Crăciun nu există. Tulburată, fetiţa i-a spus tatălui ei, doctorul Philip F. O’Hanlon, care i-a propus să scrie redacţiei ziarului The New York Sun, aşa cum familia lor făcea adeseori.
Fetiţa a trimis scrisoarea, hotărâtă să afle adevărul.
Dragă redacţie,
Am opt ani. Am prieteni mai mici decât mine care spun că nu există nici un Moş. Tata zice: „Dacă vei vedea acest lucru scris în The Sun, înseamnă că e adevărat”. Vă rog, spuneţi-mi adevărul, există Moş Crăciun?
Virginia O’Hanlon
Scrisoarea Virginiei a ajuns pe biroul experimentatului redactor Francis P. Church, care lucrase pentru publicaţie mai bine de 20 de ani. Se pare că acesta a pufnit în râs când editorul său i-a dat sarcina de a-i răspunde fetiţei. Până la urmă, scriitorul s-a conformat şi, mai mult, a compus o capodoperă, care a devenit în SUA o poveste îndrăgită de Crăciun.
Iată textul editorialului citit de Virginia la 21 septembrie 1897, la fel de emoţionant şi astăzi, după mai bine de o sută de ani:
„Virginia, prietenii tăi se înşală. Se lasă influenţaţi de timpurile pe care le trăim, ei nu cred ceea ce nu pot vedea. Sunt convinşi că nu poate exista nimic din ceea ce minţile lor de copii nu pot înţelege. Toate minţile, Virginia, chiar dacă sunt de copil sau de om mare, sunt mici. În universul nostru enorm, omul e doar o furnică, iar mintea lui la fel, în comparaţie cu lumea nemărginită de deasupra, pe care nici o inteligenţă nu o poate cuprinde şi înţelege.
Da, Virginia, există Moş Crăciun. E la fel de real ca şi dragostea, generozitatea sau dăruirea şi tu ştii că ele există din plin, că aduc cea mai mare fericire şi frumuseţe vieţii tale. Aşa că iată! Imaginează-ţi cât de urâtă ar fi lumea dacă nu ar exista Moş Crăciun! Ar fi la fel de urâtă ca atunci când nu ar exista fetiţe numite Virginia. Nu ar exista credinţa copiilor, nu ar exista poezie, nu ar exista dragostea care ne ajută să suportăm mai uşor viaţa. Lumina invizibilă pe care copiii o răspândesc în lume s-ar stinge. Şi atunci nu ne-am mai bucura decât de ceea ce putem vedea şi atinge.
Poţi să nu crezi în Moş Crăciun! Poţi la fel de bine să nu crezi în zâne! Uite, poţi să-i spui tatălui tău să pună paznici la toate hornurile caselor în seara de Ajun şi să-l prindă pe Moş, dar, dacă nu-l vezi coborând pe coş, oare ce ar dovedi asta? Nimeni nu-l vede pe Moş Crăciun, dar asta nu e o dovadă că el nu există!
Cele mai reale lucruri de pe Pământ sunt cele nevăzute, nici oamenii mari, nici copiii nu le pot vedea. Ai văzut vreodată zâne dansând pe pajiştea din faţa casei? Sigur că nu, dar asta nu e o dovadă că ele nu sunt acolo. Nimeni nu poate cuprinde cu imaginaţia lui toate minunile nevăzute din lume. Uite, poţi să desfaci jucăria unui bebeluş că să vezi ce produce sunetul din interior, dar există un voal care acoperă lumea nevăzută, Virginia, prin care nu poate vedea nici cel mai puternic om! Nici cei mai puternici oameni care au trăit vreodată, împreună! Doar credinţa, poezia, dragostea pot da la o parte voalul şi prin ele se poate vedea imaginea superbă care se află dincolo. Ce e în jurul nostru e real? Virginia, nimic din lumea asta nu e mai real decât ce ţi-am spus.
Nu există Moş aici? Slavă Domnului, pentru că el trăieşte veşnic! O mie de ani de acum, Virginia, ba nu, de 10 ori câte 10.000 de ani de acum încolo el va bucura inimile copiilor!”
Traducerea şi documentarea: Bianca Ioniţă
