MAGYAR NEMZET (Ungaria), 20 ianuarie 2016 – Există şanse reale ca Roşia Montana să scape de mineritul cu cianuri, după ce Ministerul român al Culturii a declarat aşezarea transilvăneană cu un trecut important drept zonă de protecţie a monumentelor de importanţă naţională.
Pot răsufla uşuraţi cei din Transilvania – şi Ungaria -, care sunt îngrijoraţi pentru apele din zonă şi pentru moştenirea pe care o reprezintă, mai ales că în România problema deschiderii exploatării miniere mult disputate de la Roşia Montana a fost scoasă de pe ordinea de zi. Ministrul român al culturii Vlad Alexandrescu a anunţat zilele acestea pe o postare pe pagina sa de socializare, că în urma hotărârii sale localitatea din Munţii Apuseni a fost inclusă în lista monumentelor protejate de categoria A. Potrivit persoanelor abilitate din Ministerul Culturii, includerea pe lista monumentelor poate deschide pentru Roşia Montana calea către a fi inclusă, conform unei solicitări de multă vreme, şi pe lista moştenirilor mondiale ale UNESCO.
Hotărârea ministerurui de resort a fost luată în urma faptului că profesorul universitar clujean, istoricul Ioan Piso – fiind de multă vreme un protector al bogăţiilor naturale şi al moştenirii construcţiilor vechi – a urgentat recent din nou declararea aşezării drept monument istoric. În acelaşi timp cu emiterea hotărârii ministeriale preşedintele român Klaus Iohannis a acordat o înaltă distincţie de stat specialistului clujean care s-a declarat mereu împotriva proiectului exploatării miniere. Ceea ce lasă să se constate că actuala conducere de la Bucureşti acordă în cazul Roşie Montana o mai mare importanţă protecţiei monumentelor şi nu intereselor economice.
Lucrurile nu au stat mereu astfel. În anii ’90, prin intermediul societăţii miniere Minvest, statul român s-a asociat în condiţii încă neelucidate cu firma Gabriel Resources în vederea exploatării resurselor naturale aflate sub aşezarea din judeţul Alba. În 1999, întreprinderea mixtă RMGC, din care 80% din acţiuni se află în proprietatea Gabriel Resources, a obţinut prin încălcarea legii, fără licitaţie, din partea ANRM permisiunea de explorare şi exploatare, apoi dispoziţiile aprobării au fost clasificate prin hotărâre guvernamentală. În urma concesionării canadienii au plănuit ca prin înfiinţarea celei mai mari exploatări miniere de suprafaţă din Europa să scoată la suprafaţă pe baza metodei tehnologiei cianurilor cele 330 tone de aur şi 1.600 tone de argint.
Pe baza giganticului proiect minier, cei patru munţi care înconjoară aşezarea ar fi urmat să fie distruse în totalitate prin explozii şi lucrări de suprafaţă, iar în locul acestora ar fi rămas cratere având o suprafaţă de 200 ha. Ar urma să se defrişeze şi peste 200 de hectare de pădure, iar în perioada de funcţionare proiectată pentru 15 ani s-ar prelucra 215 milioane de minereu folosindu-se aproximativ 200.000 tone de cianură de sodiu. Reziduurile rezultate de pe urma procesului tehnologic ar fi amplasate într-o vale înconjurată de un dig de piatră înalt de 180 de metri şi, din acest motiv ar fi strămutată populaţia din locallitatea Corna.
Exploatarea ar distruge şi moştenirea milenară istorică, arhitectonică şi culturală a străvechii aşezări miniere. În antichitate în localitatea numită vremea respectivă Alburnus Maior s-a exploatat şi în urmă cu aproape 2.000 de ani aur şi argint. Sistemul galeriilor asemănătoare unui labirint, construit de romani este unic în Europa şi poate fi vizitat şi în zilele noastre. Aici se găsesc mai multe aşezări romane şi cimitire, aproape 500 de clădiri monument, printre care bisericile unitariană, catolică şi reformată pe care societatea canadiană dorea să cumpere împreună cu numeroase imobile. Profitând de politica guvernelor de atunci RMGC a reuşit şi aşa să achiziţioneze mai multe zeci de case de locuit, iar numeroase familii au fost strămutate în Alba Iulia.
În urma împotrivirii, sfera civilă, Biserica ortodoxă, Academia Română şi organizaţiile internaţionale de protecţie a mediului au constituit întotdeauna o piedică serioasă pentru această investiţie. În urmă cu trei ani s-au declanşat acţiuni naţionale de protest, iar în urma acestora în iunie 2014 Parlamentul a respins proiectul de lege privind deschiderea exploatării miniere. Vom mai auzi însă de Roşia Montana deoarece Ministerul Culturii a denunţat la DNA ştirbirea moştenirii aflate în zonă. Potrivit ministerului, în decursul celor 15 ani, la presiunile din partea societăţii miniere, autorităţile au inclus pe listă tot mai puţine monumente istorie şi situri arheologice.
(Autor: Szabolcs Rostás)
Traducerea: Imola Stănescu
