Preşedintele Comisiei pentru cultură şi media a Senatului, Georgică Severin, a depus la Camera Deputaţilor o propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea SRR şi SRTV. Prin proeictul de lege, Georghică Severin propune separarea funcţiei de preşedinte al Consiliului de administrăţie de cea de director general al SRR şi SRTV şi incompatibilităţi pentru membri ai consiliilor de administrăţie, cum ar fi să renunţe să facă parte din partide sau din structurile de conducere ale organizaţiilor sindicale. Preşedintele Consiliului de administraţie al SRR, respectiv preşedintele Consiliului de administraţie al SRTV sunt remuneraţi cu o indemnizaţie brută lunară la nivelul funcţiei de ministru. Ceilalţi membri ai Consiliului de administrăţie primesc lunar o îndemnizaţie reprezentând 25% din salariul brut lunar al preşedintelui Consiliului de administraţie al societăţii respective. De asemenea, proiectul stabileşte atribuţii separate pentru preşedintele Consiliului de administraţie şi pentru directorul general. Discutăm la GPS despre această iniţiativă de schimbare a legii şi stăm de vorbă mai întâi cu Radu Carp, fost membru al Consiliului de administrăţie al SRTV. Bună seara!
Radu Carp: Bună seara!
Realizator: Domnule Radu Carp, aţi declarat în presă că proiectul PSD de modificare a Legii de funcţionare a SRTV şi SRR este neconstituţional. V-aş ruga să ne explicaţi de ce?
Radu Carp: În Constituţie se prevede că există un control parlamentar asupra serviciilor publice de radio şi televiziune. Controlul parlamentar nu înseamnă control politic, înseamnă punerea sub tutela parlamentului, unde sunt reprezentate mai multe partide politice, a Televiziunii publice şi a Radioului public. Dacă se doreşte schimbarea Constituţiei, sigur, nu este nicio problemă, TVR şi SRR pot să iasă de sub controlul parlamentar şi, ştiu eu, să intre sub controlul guvernului sau al unei instituţii să spunem autonome faţă de guvern, Banca Naţională. Dar, deocamdată, cât avem aceste prevederi care instituie controlul parlamentar posibilităţile de modificare a legii sunt destul de limitate.
Realizator: Domnule Radu Carp, ce soluţii oferă acest proiect de schimbare a legii la gravele probleme financiare cu care se confruntă Televiziunea Română?
Radu Carp: Aş spune că în afară de o singură prevedere, partea financiară este total ignorată şi aici aş da drept exemplu legea precedentă, Legea 41/1994, de fapt legea actuală în vigoare, care şi ea la rândul ei instituia nişte măsuri de ordin financiar tranzitorii chiar dacă situaţia din 1994 nu era nici pe departe situaţia de astăzi. Deci, singura măsură financiară este posibilitatea acordării de bani de la bugetul de stat. Problema este însă aceea că atunci când ai o televiziune şi un radio, pentru că legea se aplică sau, mă rog, se doreşte aplicarea ei pentru ambele foruri, cheltuirea banului public trebuie făcut cu foarte justă măsură. Cum să spun, nu poţi să ai surse de finanţare simultan şi din taxă, şi din publicitate, şi de la guvern, trebuie să renunţi măcar la una, pentru că asta creează o confuzie în privinţa stabilirii priorităţilor şi a programului, cum să spun, a programelor celor două instituţii. Marea problemă a celor două instituţii este lipsa unui aşa-numit board editorial, un comitet compus din profesionişti, din jurnalişti care să stabilească, să spunem, priorităţile de tratare a temelor. Membrii consiliilor de administraţie nu pot face acest lucru. Nici directorul general, cum se vrea prin acest proiect, o funcţie separată de cea de preşedinte, nici comitetul director care, cum să spun, sunt funcţii executive din interiorul acestor instituţii, deci modificarea substanţială a legii ar fi dacă ar exista, să spunem, o reglementare nu mai strictă, mai clară asupra felului în care se discută şi se stabileşte conţinutul editorial pentru a da prioritate într-adevăr temelor care sunt de interes public. Pentru că, să nu uităm, vorbim de servicii publice, nu vorbim de servicii private care pot invoca exclusiv aspectul de rating.
Realizator: De ce ar trebui aplicată această lege şi la Radio, instituţie care nu are probleme financiare? Nu este în situaţia Televiziunii care este la un pas de colaps.
Radu Carp: Sincer nu ştiu de ce repspectiva modificare priveşte şi Radioul. /lazard/pvelisar/ Probabil din comoditate, pentru că într-adevăr legea actuală priveşte, mă rog, fac un paralelism aş spune perfect între cele două instituţii, dar, în mod evident, problemele sunt la SRTV şi ele trebuie rezolvate prin mecanisme financiare. Nu văd de ce, de exemplu, la Radio ar trebui să existe un mecanism similar. Cred că cele două instituţii ar trebui să funcţioneze separat. Ele au misiuni separate, sigur sunt similare pentru că îndeplinesc funcţia de serviciu public, dar atât şi nimic mai mult. Deci eu l-aş vedea, mai degrabă, urmând de acum încolo, cum să spun, o reglementare separată. Televiziunea, prin natura ei, o televiziune publică acumulează datorii. De ce aculumează, şi practic orice instituţie, orice televiziune publică din lume acumulează datorii, nu poate fi niciodată pe profit. De ce? Pentru că trebuie să plătească drepturi de difuzare foarte mari, pentru competiţii sportive, pentru diverse manifestări publice, pe când radioul public, în general, are o încărcătură financiară mai redusă.
Realizator: Şi există posibilitatea spargerii acestui paralelism între radio şi televiziune, de care vorbeaţi, legal?
Radu Carp: Eu cred că da. Eu cred că dacă s-ar porni de la premiza că e vorba de instituţii care funcţionează după alte reguli, una faţă de cealaltă, atunci acest paralelism ar trebui să existe doar până la un punct. Dar cred că controlul – dacă ne luăm după Constituţia actuală – controlul parlamentar poate fi concretizat într-o formă la radio şi într-o altă formă la TVR. Mie personal, sigur că eu personal agreez această idee a unui contract de management, să spunem a executivului, dar acest contract de management nu înseamnă, aşa cum vrea acest proiect, golirea de conţinut, de atribuţii, a Consiliului de administraţie. Cred că este nevoie de un contract de management. Şi aici cred că, sigur putem vorbi şi de radio, cred că ambele instituţii trebuie să meargă pe această logică, o logică modernă şi o logică care, să ne aducem aminte, nu exista în 1994 când a apărut actuala lege. Noi nici măcar în alte ţări această noţiune de manager, de persoană cu contract de management care gestionează serviciul public practic era puţin dezvoltată la începutul lui ’90.
Realizator: Mulţumesc, Radu Carp.
*
Realizator: Societatea Română de Radiodifuziune a iniţiat astăzi o petiţie online din care citez:
„Radio România este printre puţinele servicii publice din România, dacă nu chiar singurul, care şi-a dovedit prin rezultate cuantificabile performanţa atât din punct de vedere editorial, cultural şi financiar. Conform sondajelor de audienţă, în acest moment cu peste 4,5 milioane de ascultători, Radio România este principala sursă de informaţii şi cultură pentru public. De asemenea, într-o lume a tabloidizării şi subordonării media pe criterii discutabile postul public de radio este cel mai important promotor al culturii autohtone la nivel naţional şi internaţional. Orice comparaţie între Radioul şi Televiziunea publică din România la acest moment este menită să demonstreze faptul că succesul şi stabilitatea sunt posibile în actualul cadru legislativ. În trimp ce SRR a construit Târgul Internaţional de Carte Gaudeamus, unul dintre cele mai mari şi respectabile din Europa, şi Festivalul Internaţional al Orchestrelor Radio – RadiRo, o manifestare cu caracter de unicitate în peisajul cultural şi mediatic internaţional, TVR a închis canalul Cultural, singurul de gen în plan naţional”.
Stăm de vorbă în direct, acum, la GPS, cu scriitorul Florin Iaru. Bună seara!
Florin Iaru: Bună seara!
Realizator: Irina Radu, directorul general interimar al TVR, a declarat, astăzi, că nici măcar cinci oameni din 100 nu se mai uită la TVR, în vreme ce Radio România este principala sursă de informaţii şi cultură pentru public, peste 4,5 milioane de ascultători. În acest context, n-ar trebui totuşi tratate diferi cele două instituţii, domnule Florin Iaru?
Florin Iaru: Mi-aţi pus o întrebare la care aţi răspuns dumneavoastră singură. Sigur că trebuie puse diferit dintr-un motiv foarte simplu, pentru că în timp este o chestiune care ţine de civilizaţie, în timp ce cultura vorbită sau mesajul vorbit audio are un regim, mesajul video are un alt regim. Cultura noastră este, cel puţin a României sau semicultura sau anticultura României actuale este bazată în primul rând pe vizual. Sigur că în vizualul ăsta intervin foarte multe probleme sau distorsiuni, dar pentru că lumea politică din România se bazează pe vizual şi pe reprezentare, din cauza asta TVR este victima sigură a politicii. În momentul de faţă TVR nu poate funcţiona, şi nu funcţionează, şi nu este eficientă exclusiv din cauza organizării politice a acestei instituţii. Din fericire, Radio România, SRR, a scăpat de această presiune pentru că lumea politică a considerat că este mult mai puţin importantă. Iată că este importantă! Patru milioane de oameni care te urmăresc reprezintă o forţă şi într-adevăr o cifră de afaceri. Doi, TVR este – cum spunea domnul Radu Carp înainte – prinsă între Scila şi Caribda, nu are voie să facă publicitată, dar nici nu are nevoie să încaseze bani din taxe mai mult decât este stabilit. Şi atunci cum încearcă politicienii să salveze şi capra şi varza, capra fiind politicianul care vrea să conducă televiziune şi varza fiind banii care trebuie să intre în televiziune. Hai să luăm de la Radio! V-am răspuns.
Realizator: Şi totuşi, cum se poate ieşi din această situaţie?
Florin Iaru: Simplu, e simplu. Din punctul meu de vedere…
Realizator: Să vedem?
Florin Iaru: E foarte simplu. De mâine, prin lege televiziunea se organizează ca o instituţie de interes naţional în care politicul nu are ce căuta. Deci prima lovitură ar fi desfiinţarea Consiliului de Administraţie politic. Este cineva în stare să facă acest lucru?
Realizator: Se poate face acest lucru, asta voiam să vă întreb? Cum se poate face?
Florin Iaru: Cum se poate face, prin lege. Dar o să vedeţi numeni nu vrea lucrul ăsta. Ascultaţi-mă, vreau să vă întreb un lucru, dacă aţi fi în primejdie la cine aţi apela pentru a vă apăra? Să zicem, pe stradă, într-o situaţie ciudată sau undeva într-o ţară străină, aţi apela la un cerşător sau aţi apela la, cum să spun, la un poliţist sau la un tip, ok?
Realizator: Şi dumneavoastră mi-aţi pus o întrebare la care răspunsul..
Florin Iaru: La care este foarte simplu de răspuns. Ei bine, TVR este muribundul pe care nimeni nu vrea să-l lase, sperând că-l poate ajuta. În campaniile electorale, în promovare, în influenţare sau, lucru pe care publicul ar trebui să-l înţeleagă repede, TVR este o enormă sursă de venituri pentru prieteni, mătuşi, unchis şi nepoţi.
Realizator: Şi s-ar putea – ca să vorbesc în metafore, în sensul spus de dumneavoastră – televiziunea este un muribund şi vor să ia, să zicem, sânge de la o persoană serioasă care este radioul, nu? Cam aşa e?
Florin Iaru: Da, radoiul în momentul de faţă este o instituţie sănătoasă. Cât o fi, nu ştiu, dar vă rog să mă credeţi, lăcomia face de foarte multe ori rău sau face la foarte multe persoane să-şi taiei craca de sub picioare.
Realizator: Nici noi nu ştim cât o fi, dar în prezent este.
Florin Iaru: TVR poate fi înviată foarte repede dacă: unu, Consiliul de Administraţie devine un consiliu de administraţie profesionist în care se discută calitatea emisiunilor şi nu valoarea lor politică şi, doi – vă rog, dacă se poate auzi lucrul ăsta şi să-l repetaţi, să-l puneţi pe bandă – dacă Televiziunea Română este descărcată de sarcina a cel puţin jumătate din personal care nu munceşte. Vă asigur, în TVR, spre deosebire de Radio România jumătate din personal nu munceşte, nu face emisiuni, nu prezintă proiecte, nu face nimic! Vă spun eu, pentru că întâmplarea face că am trecut de multe ori pe acolo. Sunt oameni care vin, semnează condica şi scot marfă, pentru că ei fac comerţ în TVR./pvelisar/Vând pulovere, bijuterii, maşini unelte şi au ce vreţi dumneavoastră, numai televiziune nu fac. Cam asta este toată povestea. E foarte simplu, televiziunea… Dar din nefericire având în vedere regimul politic, politic, subliniez, al Televiziunii Române nu se poate trece de acest prag. Aţi văzut câţi preşedinţi ai Uniunii au încercat să facă ceva? Dimpotrivă, orice încercare a dus Televiziunea Română într-o mai mare gaură de potenţial. În momentul de faţă nu ştiu care este datoria Televiziunii Române Publice, 150 sau 170 de milioane de euro? Nu ştiu.
Realizator: Oricum mare diferenţă nici nu s-ar putea spune că e între aceste două cifre. Tot un dezastru e.
Florin Iaru: Da, nu e. E un dezastru, dar ascultaţi-mă, orice ţară are nevoie de o televiziune publică. Televiziunea publică nu se supune criteriilor comerciale, dar există ceva aici. O televiziune este publică atâta vreme cât publicul se uită la ea. Degeaba ai făcut o emisiune extraordinar de interesantă dacă nu se uită nimeni la ea. Asta înseamnă, unu: reconceperea emisiunilor, urmărirea preferinţelor publicului. Poţi să vinzi orice, poţi să promovezi orice cu o singură condiţie: să fii interesant. Poţi să vorbeşti despre cuie, despre filozofie, despre matematică, despre naşterea universului, despre… ce să vă spun eu, despre circulaţia pe stradă astfel încât oamenii să fie interesaţi. Şi ăsta este un lucru pe care televiziunile comerciale îl cunosc. Numai în televiziunea publică nimeni nu este interesat de public. E o ciudăţenie asta. Sigur, iertaţi-mă, fac precizarea de rigoare, există oameni în Televiziunea Română care muncesc pe rupte şi care sunt interesaţi de public, dar ei sunt pierduţi într-o mare de nepăsare faţă de publicul care ar trebui să întreţină această televiziune.
Realizator: Mulţumesc Florin Iaru.
*
Realizator: Am stat de vorbă la GPS cu scriitorul Florin Iaru. Stăm acum de vorbă în direct, tot în direct prin telefon cu dirijorul Tiberiu Soare. Bună seara.
Tiberiu Soare: Bună seara.
Realizator: Domnule Tiberiu Soare, ce părere aveţi despre această iniţiativă legislativă? Ce soluţii concrete oferă acest proiect şi de ce ar trebui aplicată această lege şi la Radio?
Tiberiu Soare: Aici sunt foarte multe ramificaţii în discuţie, dar am să încerc să iau foarte simplu şi foarte scurt. Nu vreau să abuzez de timpul nimănui. Avem aşadar acest cadru foarte general care înseamnă Legea 41, de funcţionare a televiziunii şi a radioului publice. În interiorul ei, probabil că asta se vede şi din ceea ce scrie în petiţie, din câte am reuşit eu să văd, în interiorul acestei legi, în acelaşi cadru legislativ o instituţie a reuşit să facă performanţă, dacă luăm în calcul rapoartele din ultimii ani, prezentate în faţa comisiilor parlamentului, vorbesc de radioul public, a ieşit pe plus, cum se spune, şi vorbim de televiziune, care iată, din păcate, se află într-o situaţie de colaps, financiar şi nu numai, mă tem. Acum având în vedere că am fost implicat în viaţa ambelor instituţii, după cum bine ştiţi am fost dirijor principal, timpt de trei ani de zile, între 2012 – 2015 al formaţiilor muzicale radio, am realizat, de asemenea, o serie, mai multe serii de emisiuni în calitate de colaborator la Televiziunea Română şi am putut să fac cu asupra de măsură comparaţii, care vin de la sine, în momentul în care intri în contact cu sistemul respective. Vreau să vă spun că diferenţa dintre modul de lucru de la radio şi modul de lucru de la Televiziunea Română este foarte, foarte mare. Şi singura diferenţă pe care o văd eu aici, adică factorul care cauzează această diferenţă, această discrepanţă, este, după părarea mea, implicarea excesivă a politicului în televiziune. Ştiţi, înainte se spunea că picturile de pe pereţii bisericilor erau Biblia Pauperum, erau Biblia săracului, adică oamenii care nu îşi petreceau prea mult timp sau chiar deloc citind textele sfinte, scripturile, apelau la aceste imagini pentru a înţelege ce se întâmplă cu lumea ş.a.m.d. Televiziunea Română, sub influenţa asta, nefastă a politicului a devenit Biblia Pauperum. Dacă vă uitaţi, inclusiv se poate decela o oarecare stratificare pe verticală, dacă vreţi, a societăţii./rpatulea/ilapadat/. Din ce în ce mai puţini oameni din straturile superioare ale societăţii, vorbesc acuma de intelectuali, să zicem, sau, mă rog, clasa de mijloc în sus se mai uită la televiziune. TVR rămâne, din păcate, din ce în ce mai mult, mijlocul de informare şi, de ce nu, de spălare al creierelor pentru cei care, să spunem, nu dispun de suficient discernământ, de suficientă autonomie în gândire. Asta este o foarte mare problemă şi politicienii cred că au intuit foarte bine lucrul acesta şi tocmai de aia Radioul a fost puţin mai ferit. Radioul a fost considerat ca fiind o sursă de informare secundară în raport cu Televiziunea publică.
Realizator: Da, fiind sub radar, ca să zic aşa, a fost mai puţin supusă conjuncturii politice.
Tiberiu Soare: Or, se vede foarte clar, adică diferenţa, cred eu, nu poate fi găsită decât în acest factor. Dacă lăsăm totul să fiarbă şi să scadă, rămâne un singur factor pe care-l putem găsi responsabil pentru situaţia în care se află Televiziunea şi anume, politizarea excesivă. Acuma problema este că, din câte am văzut eu, această iniţiativă de schimbare a Legii 41 face un lucru regretabil, este o iniţiativă regretabilă, după părerea mea, pentru că în loc să îmbunătăţească lucrurile în TVR va înrăutăţii lucrurile în Radio, fară a reuşi să amelioreze câtuşi de puţin situaţia existentă la ora actuală în TVR.
Realizator: Aici este problema.
Tiberiu Soare: Da. Eu sunt absolut sigur de acest lucru. Evident că avem de-a face cu o iniţiativă legislativă, trebuie să lăsăm specialiştii să-şi spună cuvântul. Există jurişti, există oameni cu studii, există oameni care se ocupă zilnic de aşa ceva, sunt specialiştii, dar eu, ca cetăţean, ca plătitor de impozite, în primul rând, şi taxe, în al doilea rând ca om care a avut de-a face cu sistemul de Radio şi Televiziune publică vă pot spune că urmările vor fi nefaste pentru Radio şi nule pentru Televiziune. Nule însemnând, de fapt, a se citi tot nefaste, având în vedere situaţia în care se află la ora actuală TVR.
Realizator: Mulţumesc, Tiberiu Soare!
Tiberiu Soare: Cu drag!
Realizator: Stăm de vorbă acum cu regizorul Victor Ioan Frunză. Bună seara!
Victor Ioan Frunză: Bună seara!
Realizator: Domnule, Victor Ioan Frunză, aţi semnat astăzi această petiţie online a SRR, iniţiată astăzi, petiţie din care am citit puţin mai devreme. Nu credeţi că ar trebui să existe o dezbatere publică pe seama acestei legi, care încearcă să salveze Televiziunea, lovind practic Radioul?
Victor Ioan Frunză: Categoric este nevoie de o dezbatere şi este a nu ştiu câta oară când văd că au loc iniţiative şi chiar modificări ale legilor fără să fie în prealabil o consultare, mai ales în acest domeniu, care este atât de specialiozat, cel al SRR şi al SRTV. Este evident că este, cum să spun, o iniţiativă făcută aşa pe picior şi tot ce este făcut în pripă nu poate să fie decât, nu poate să ducă decât la un rezultat negativ, ceea ce, dacă se adoptă aşa ceva chiar va avea un rezultat negativ.
Realizator: Cum vedeţi dumneavoastră ieşirea din aceasta situaţie?
Victor Ioan Frunză: Păi, în primul rând cred că nu ar trebui să se mai compare mere cu pere, pentru că într-adevăr situaţia Televiziunii este de o anumită natură, situaţia SRR este cu totul alta. Deci nu ar trebui să se facă o comparaţie între cele două situaţii. TVR ar trebui efectiv ajutată, nu prin astfel de iniţiative, care nu au nicio legătură nici cu managementul, nici cu, eu ştiu, ameliorarea situaţiei Televiziunii ci, pur şi simplu, ar trebui ajutată Televiziunea cu bani şi cu numirea unor oameni competenţi în posturile de conducere. Să nu uităm că în 2004 sau în 2005, nu mai ştiu exact, postul public de Televiziune a fost pe profit, a avut sub conducerea lui Valentin Nicolau o situaţie excepţională şi imediat după a urmat o prăbuşire. Este clar că atunci când au fost numiţi oameni competenţi situaţia Televiziunii a fost foarte bună. Nu prin modificarea legii acesteia se va obţine ceva. Antevorbitorul a spus foarte bine că se va lovi în Radio, dar nici Televiziunea nu va fi salvată.
Realizator: Mulţumesc, Victor Ioan Frunză!
Victor Ioan Frunză: Vă mulţumesc şi eu!
RADIO ROMÂNIA CULTURAL – 23 februarie
