Reporter: Doamnă Tamara Buciuceanu, cum ar fi fost viaţa dvs fără radio?
Tamara Buciuceanu: Ei, nu se poate fără el. În primul rând că meseria mea neapărat cere lucrul acesta şi într-adevăr, în 40 de ani, de fapt 50 am de teatru, dar în 40 de ani de radiodifuziune am fost solicitată de foarte multe ori şi m-am bucurat că am făcut în toate domeniile, cu nişte oameni extraordinari, dacă mă gândesc la Zira, dacă gândesc la Vova, mulţi, mulţi, mulţi, n-aş vrea să-i supăr pe nici unul dacă nu i-aş cita, dar sunt zeci şi zeci şi zeci. Da, râsul meu şi vocea mea toată lumea o cunoaşte, la telefon, telefonista zice, „Doamna Tamara?”, zic, „Da, eu”.
Reporter: Credeţi că va rămâne în continuare radioul în preferinţele oamenilor, chiar dacă televiziunea nu…
Tamara Buciuceanu: Da, da… Nu, am auzit foarte multă lume că mai degrabă aud la radio decât să mă uit la televiziune, în care sunt momente în care nu le place oamenilor.
RADOR (1 martie)
