Cea de-a doua ediţie a proiectului „Radio Fiction Desk” a debutat joi, 3 martie, cu un work-shop, începând cu ora 12:30, la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu”. La acestă întâlnire au participat, alături de elevii actori, coordonaţi de profesorul Marcel Homorodean, echipa de realizatori ai proiectului, dar şi cunoscutul şi îndrăgitul actor Alexandru Bindea. „Chiriţa în provincie”, după Vasile Alecsandri, este piesa care a fost înregistată radiofonic în studiourile SRR de către elevii bucureşteni.
„Radio Fiction Desk 2016” este un proiect concurs, realizat de Radio România prin Centrul Cultural Media – Teatrul Naţional Radiofonic, în colaborare cu Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti, care îşi propune colaborarea cu trupe de actori formate din elevi ai liceelor bucureştene, pentru a realiza spectacole de teatru radiofonic. Prima ediţie, desfăşurată anul trecut şi cu realizarea a patru piese de teatru radiofonic interpretate de elevi actori, s-a bucurat de un succes deosebit, finalizându-se printr-o Gală de premiere, a determinat continuarea proiectului şi în anul 2016.
De remarcat faptul că, recent, trupa de elevi actori ai Colegiului Naţional de Informatică „Tudor Vianu” a interpretat, cu succes, pe scena Teatrului „Excelsior”, în premieră absolută în România, musical-ul „Grease”, ceea ce spune multe atât despre potenţialul acestei trupe, cât şi despre interesul pentru teatru în rândul elevilor, profesorilor, dar şi al părinţilor.
Proiectul va continua pe parcursul anului 2016 cu încă trei trupe de elevi actori, şi anume, cele de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”, Colegiul Naţional „Spiru Haret” şi Liceul Teoretic „Dante Alighieri”. În toate aceste unităţi de învăţământ se vor derula work-shop-uri, la care elevii actori vor fi îndrumaţi şi pregătiţi de către specialiştii Redacţiei Teatru, alături de care vor participa şi mari personalităţi ale scenei teatrale din România – colaboratori constanţi ai Teatrului Naţional Radiofonic.
Ca şi în prima ediţie, la finalul fiecăruia dintre cele patru stagii de pregătire, elevii vor înregistra piesele de teatru, care apoi vor fi postate pe site-ul tnr.srr.ro, pagina radiofictiondesk.srr.ro, în succesiunea realizării lor. Astfel, piesele de teatru radiofonic vor putea fi ascultate şi notate de către colegii lor elevi, de profesori, dar şi de iubitori ai teatrului radiofonic. În luna decembrie a acestui an va fi organizată o Gală de premiere.
Elevii de la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” sunt foarte încântaţi că s-au implicat în acest proiect şi vorbesc cu mare drag despre importanţa şi rolul teatrului în viaţa lor. Ei susţin că nimic nu le face mai mare plăcere decât faptul că ştiu că au şansa şi povara, în acelaşi timp, de a face o piesă de teatru. Este un lucru rar să vezi astăzi persoane atât de tinere şi atât de pasionate de teatru, dornice să facă teatru, care să bucure publicul, dornice să fie ascultate şi urmărite. Poate că notorietatea marilor noştri actori şi talentul, şi profesionalismul lor i-a adus aici pe aceşti tineri frumosi la chip şi la suflet, dar poate că şi faptul că vor să simtă că aici fac parte dintr-o familie. Poate tocmai din aceste motive au şi ales această piesă de teatru. Eu cred că în orice familie, de la bunici la nepoţi, părinţi, trebuie să existe un tot. La fel este şi în teatru, tradiţia trebuie dusă mai departe, iar tinerii de la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” o fac cu prisosinţă. Sunt tineri frumoşi şi foarte talentaţi, poate peste ani vom auzi că unii dintre ei au devenit actori celebri în teatrele din România.
Rolurile sunt interpretate în piesa „Chiriţa în provincie” de: Chiriţa, de Bianca Neagoe, Guliţă, de Andrei Miercure, Luluţa, de Rabonia Avram, Leonaş, de Ştefan Garbur, Bârzoi, de Călin Maier, Safta de Delia Ştirbu, Ion de Andrei Angelescu, Aristiţa şi Calipsiţa de Ioana Scrioşteanu şi Sara Florea, Monsieur Sarl de Andrei Florescu. Iată ce au declarat unii dintre elevi în timpul work-shop-ului.
Să facem cunoştinţă cu ei: „Mă numesc Ioana Scrioşteanu şi sunt în clasa a 9 a și acest proiect este o oportunitate incredibilă pentru mine, pentru noi, pentru toată această echipă, de fapt. Şi suntem recunoscători și vă mulțumim din suflet pentru această oportunitate și șansă oferită”.
Bianca Neagoe: „Mă numesc Bianca Neagoe. O să interpretez rolul cucoanei Chirița, nu prea arăt, mă îngraș până mâine… Pentru mine teatrul a însemnat să mă descopăr pe sine și mă bucur că sunt în acest liceu și că domnul profesor Marcel Homorodean a crezut în mine și mi-a oferit șansa să urc pe scenă. Inițial am vrut să fiu în cor, să cânt, nu am vrut să am un rol şi să joc într-o piesă de teatru, dar am avut această ocazie și mi-am dezvoltat abilităţile foarte mult. Invit pe toată lumea să facă teatru pentru că este ceva ce te dezvoltă foarte mult. „Radio Faction Desk” este o provocare”.
Andrei Florescu: „Mă numesc Andrei Florescu, sunt din clasa a X-a, și îl interpretez pe domnul profesor de franceză. Pot declara că teatrul este cea mai frumoasă experiență din liceu. „Radio Fiction Desk” este o încercare și va fi foarte interesant să vedem cum o să ne descurcăm”.
Ștefan Garbur: „Mă numesc Ștefan Garbur, sunt în clasa a XII-a. Pentru mine teatrul este unul dintre cele mai frumoase hobby-uri, aș putea spune, îmi place să fac teatru, îmi place să urc pe scenă, îmi place să interacționez cu publicul, să transmit tot ceea ce este bine (Ştefan este și coregraful trupei n.r.). Înainte să fac teatru, am făcut dans sportiv, șapte ani de zile, și musicaluri, şi sunt şi coregraful echipei, o să continuu să fac teatru de plăcere, dacă o să mai am ocazia, la facultate. După cum am spus o că-l interpretez pe Leonaș, tânărul ieşean”.
Angelescu Andrei: „Mă numesc Angelescu Andrei și voi interpreta rolul lui Ion, feciorul cucoanei Chiriţa. Sunt în clasa a 12-a. Să vă spun sincer pentru mine teatrul este unul dintre momentele acelea speciale, care te face să ai o revelație. Pentru mine cel puțin așa a fost. Este un lucru pe care rar îl găsești și te poate face să vezi viața dintr-un alt unghi de vedere, te poate face să vrei să urmezi o astfel de carieră și sunt mai mult decât fericit că această oportunitate s-a ivit în viața mea”.
Violeta Drăguţă: „Ce înseamnă acest proiect pentru voi?”
Delia Știrbu: „Pentru mine este o experiență nouă și abia aștept să văd ce rezultate vom obține”.
Ioana Scrioșteanu: „Şi pentru mine este o experiență nouă, o provocare și abia aștept să văd ce iese”.
„Așa este, toți iubim teatrul. Cred că familia noastră pe care am format-o ne-a făcut să iubim teatrul și mai mult, ne-a făcut să iubim teatrul domnul profesor Marcel Homorodean, el ne-a făcut să fim uniți tot timpul și ne-a ajutat enorm, și-i suntem recunoscători pentru toate”.
Maier Călin: „Sunt Maier Călin și îl voi interpreta pe Grigore Bârzoi. Pentru mine este un fel de deschidere, nu am mai făcut așa ceva în viața mea și sunt foarte bucuros că pot să ajung la radio. Pentru mine teatrul este un lucru foarte important, de când mă știu fac teatru, de la șase ani, și am fost în trupa liceului, datorită profesorului meu Marcel Homorodean”.
„Și-a exprimat dorința să fie alături de elevi actorul Teatrului Național, Alexandru Bindea, un actor care a făcut foarte multe atât în film, cât și în televiziune, dar mai ales la Teatrul Radiofonic și în numeroase emisiuni radio de divertisment. Să ne amintim de „Ora Veselă”, care a fost întotdeauna sinonimă cu umorul de calitate şi buna dispoziţie. Cu toţii ni-l amintim din spectacolul de teatru radiofonic „Minciuna cu picioare lungi”, de Dan Mihăescu, o comedie suculentă, o farsă ce a pus în pagină cu umor şi ironie eterne probleme ale lumii contemporane, de la banalele dispute în căsnicie şi până la chestiuni de mentalitate, extrem de actuale, legate de viciile societăţii şi chiar de năravurile lumii politice. Replicile amuzante dobândesc forţă sugestivă prin talentul actorului Alexandru Bindea. Apoi să ni-l amintim pe Alexandru Bindea din „Răzbunarea sufletului”, de Victor Ion Popa, alături de Virgil Ogăşeanu, Antoaneta Zaharia, Dan Astilean, Gabriela Popescu.
Alexandru Bindea s-a născut pe 22 iunie 1957, în București, şi a absolvit Academia de Teatru și Film din București în anul 1989, la clasa profesorului Dem Rădulescu. A debutat în anul 1989, pe scena Teatrului „Radu Stanca” din Sibiu, cu spectacolul „Noaptea marilor speranțe” de Tudor Popescu, regizat de Silviu Purcărete. Din 1990 joacă pe scena Teatrului Național din București. Debutul în film avea loc în 1988, cu pelicula „Secretul armei secrete”, regizată de Alexandru Tatos. A mai interpretat diverse roluri în filme, printre care: „Divorț… din dragoste” – 1992, „Funeralii fericite” – 2013, „America, venim!” – 2014, „Aferim!” – 2015.
Să-i dăm cuvântul maestrului Alexandru Bindea: „Sunt bucureștean, am terminat și eu ca și voi un liceu, liceul de limba italiană, este o poveste adevărată, chiar dacă nu pare. Era în anul 1972, când am intrat eu la liceu, era un liceu cu program de fotbal. Mie îmi plăcea foarte mult fotbalul și jucam fotbal, chiar dacă nu arăt, după atâția ani. Tatăl meu și-a dorit foarte mult să merg la Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București. Îmi aduc aminte că era Liceul de Fotbal, liceul nr. 39, cu program de fotbal, sportiv, și i-am spus mamei: ‘Te rog frumos să te duci să mă înscrii la Liceul nr. 39 cu program de fotbal’. Mama mea al cărei talent artistic îl moștenesc, sper, scria și poezii. Absolvise ASE-ul, dare era foarte apropiată de lumea artei, a fost logodită cu Titel Constantinescu, un regizor de la Radio. I-am spus: te duci și mă înscrii. S-a dus. La întoarcere am întrebat-o: ‘M-ai înscris?” Da!, mi-a răspuns ea. „Te-am înscris la liceul de fotbal”, cum ai spus tu. Dar ce s-a întâmplat, atunci când mama s-a dus, nu mai exista liceul de fotbal, se transformase în liceu cu predare în limba italiană. Mama a fost încântată de această schimbare şi-a zis în sinea ei ‘foarte bine’. Când m-am dus să dau examen de admitere, pe vremea aceea ce dădea examen la trei materii. Se dădea romana, matematica și istoria, și-i vedem pe toți că vorbeau de italiană. Eu, de fapt, locuiam pe Ștefan cel Mare, dar m-am dus la liceu tocmai în Balta Albă. Sunt rapidist, nu sunt … Ducându-mă acolo, nu cunoșteam pe nimeni, nu aveam colegi care să fi mers cu mine din școală. Vorbeau de italiană. Zic eu, italiana asta o fi o limbă suplimentară sau limba străină, limba italiană. Am venit acasa, am întrebat la ce liceu m-a înscris. ‘La liceul de fotbal, mamă, cum ai spus tu’, a răspuns mama. Am început școala și așteptam să înceapă fotbalul. Nu este nicio exagerare în ceea ce vă spun. Aveam 10 sau 12 ore pe săptămână de italiană, făceam intensiv, căci nimeni nu știa italiană, am dat bacalaureatul în italiană. M-am hotărât să dau la teatru în clasa a XI-a, am dat la teatru, în primul an, am picat. S-a prins boala asta de mine și am dat de nouă ori, pentru că erau câte două locuri și am dat examenul de admitere de nouă ori și am intrat la 29 de ani, între timp am fost la armată, am făcut și școala de șoferi, sunt și șofer profesionist, am lucrat ca și ghid de limba italiană, am lucrat ca interpret. Liceul m-a ajutat foarte mult, liceul mi-a dat o pâine. Adică probabil și voi cu specialitatea de informatician aveţi deja o pâine, asta a fost pentru mine italiana. Un liceu generalist nu are posibilitatea asta, pe care o poate da absolvenților. Și așa am intrat la teatru. Am fost studentul lui Dem Rădulescu. Dumnezeu să-l ierte. Am fost un student preferat, mai ales că mă pricepeam și la mașini. El avea două mașini. Pe vremea aceea el avea un Ford Mustang, în acea perioadă un Ford Mustang în România reprezenta echivalentul lui Ferrari, ba mai mult. Pe atunci Ford Mustang nu cred că existau două sau trei mașini în tot Bucureștiul și ne jucam și cu mașinile. Pe urmă, am intrat la Teatrul Național, am dat concurs.
La Radio m-a chemat prima dată domnul Dan Puican. M-a chemat la el și Titel Constantinescu, care v-am spus era fostul logodnic al mamei. Mama îmi zicea: „Du-te mamă, la Titel”. N-am nevoie de pile, m-a chemat lumea fără să știe că … am fost și la el, am lucrat cu toți regizorii, cu Puican, cu Ion Vova, cu mulți, mulți alţii … Întâlnirile cele mai plăcute erau cele cu Dan Condurache, eu sunt un coleg mai mic de-al lui, dar el este un simbol, un om foarte bun de radio și foarte talentat. La Radio ne întâlneam la 8:00 dimineața și vorbeam, ne încălzeam. Pentru un actor este destul de plăcută o întâlnire cu colegii din alte teatre. În al doilea rând, este un exercițiu extraordinar, este un antrenament pentru această profesie, nu ai unde să capeţi această experiență. Se făcea un schimb de experiență nouă cu alți colegi, pe care nu-i aveai în teatru, te făceau să vorbești, este o experineță unică. Apropo, aveți grijă mare la rostire. Mulți dintre voi trebuie să fie atenți la rostirea la microfon. Nu este bine să vorbiți așa printre buze, trebuie deschisă gura bine, este indicat să deschidem gura larg. Un exercițiu necesar şi aș fi vrut să vină toți actorii la Radio. Un moment deosebit de la Radio a fost, cum spunea Silvia Cusursuz, faptul că am ajuns să joc cu profesorul meu, Dem Rădulescu. Era ceva extraordinar și la teatru, și la televiziune. Momentul cel mai frumos este să fii coleg cu profesorul tău. Ce să vă spun? Atmosfera, familia, acolo este o familie, sunt niște oameni deosebiți. Din păcate datorită restricțiilor materiale s-a făcut mai puțin și se va face mai puțin. Eu asta o pun pe seama publicului, dacă publicul ar cere și ar face audiență la piesele de teatru, s-ar face și bani. Iertați-mă dacă e să facem glume, noi făceam unele mult mai bune, decât cele de la Radio Mu, Radio Bu, noi făcem glume mult mai bune. Dar asta se cere”.
Violeta Drăguţă: „Despre întâlnirea cu tinerii… ce ne puteţi spune?”
Alexandru Bindea: „Eu am fost mult mai încântat ca ei, pentru că este o posibilitate să-ţi încarci bateriile și să te revigorezi, este extraordinar. Întotdeauna când ești printre tineri și mai ales printre tineri de vârsta fetiței mele nu pot să spun că nu mă simt minunat. Sunt pe mâini bune. Eu am terminat Liceul Teoretic „Dante Alighieri”, nu pot să spun pentru cine voi vota, o să ascult piesele și o să votez, după”.
Violeta Drăguţă: „Ce înseamnă acest proiect pentru copiii de la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” şi, în general, pentru toţi cei de la liceu, în opinia Dvs.?”
Alexandru Bindea: „Aflându-ne la Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” cred că nu poate fi decât benefic pentru că este o contrabalanţă pentru ceea ce fac ei în liceu. Este un lucru extraordinar. Ce poate să echilibreze efortul pe care îl depun ei la școală cu matematica, fizica și restul…”
Violeta Drăguţă: „Dar pentru Dvs. personal ce înseamnă acest proiect?”
Alexandru Bindea: „Și pentru mine este o oportunitate de a mă întâlni cu tinerii, de a mă bucura de tinerețe, să-i ajut, să le dau unele sfaturi”.
Violeta Drăguţă: „Le sunteți de mare ajutor, poate că îi ajutaţi să meargă pe un drum care îi poate duce către viitoarea lor profesie?”
Alexandru Bindea: „Sper, nu știu cât voi reuși, dar sper din tot sufletul. Cei din generația mea și să spunem şi actorii sperăm să facem în așa fel încât să-și doresască tinerii de astăzi să facă drumul acesta”.
Violeta Drăguţă: „Actoria nu este o meserie care se învață, este un dar dumnezeiesc. Teatrul este arta care îi conferă actorului cea mai mare satisfacție. Dar să nu uităm şi de greutăţile vieţii de artist, mai ales că a fi actor este, în zilele noastre, o meserie destul de dificilă.”
Alexandru Bindea: „Este evident că lumea se schimbă, în permanență. Odată cu generațiile tinere, vom învăța și noi, cei mai maturi, să trăim ca ei, nu invers”.
Violeta Drăguţă
